Recenzie - Eu sunt numarul patru

Pentru inceput vreau sa imi cer scuze fiindca nu am mai scris prea multe recenzii in ultima vreme, dar carti am citit asa ca.... sa incepem. 

Cu putin timp in urma am terminat de citit Eu sunt numarul patru. Trebuie sa recunosc ca am citat cartea dupa ce am vazut filmul, si da daca nu vedeam filmul nu cumparam cartea. Cand am auzit de acest volum nu mi sa parut a fi nimic special asa ca mi-am propus sa aflu povestea urmarind filmul, dar cum filmul mi-a placut m-am decis sa citesc si cartea si ghici ce... nu am regretat nici o clipa banii dati pe carte, e mult mai buna decat filmul.

Unul din lucrurile ce m-au surprins placul la carte a fost stilul autorului (autorilor), desi la inceput nu avem parte de prea multa actiune modul in care este descris personajul si incercarile sale de a se acomoda in lumea umana ascunzandu-si puterile m-au facut sa ma indragostesc de carte. Acum sa nu credeti ca nu avem parte si actiune, ba din contra avem destula dar ca in majoritatea romanelor aparute mai nou actiunea isi face simptita prezenta in a doua jumatate a cartii. 

Un alt plus al cartii este dat de usurinta cu care poti citi cartea, nu gasesti nimic inutil, fara descrieri exagerate fara dialoguri prea lungi si false, totul pare normal, iar aceasta stare de normal te face sa traiesti povestea. 

Din actiunea cartii nu o sa va povestesc mare lucru deoarece nu vreau sa va stric surpriza de a descoperi singuri povestea din spatele cartii, ceea ce va voi spune este doar ca personajul principal este John Smith (unul din numeroasele sale nume false) un adolescent exrtaterestru de pe Lorien trimis pe Pamant dupa ce planeta lor a fost distrusa de o rasa de extraterestri numita Mogadorieni pentru a le fura resursele. John impreuna cu alti 8 copii si cu protectorii lor (fara superputeri) au fost trimisi pe Pamant pentru a creste si a incerca sa isi readuca la viata planeta. Cum mogadorieni era pe urmele lor acesti 9 copii au fist legati cu o vraja astfel putand fi ucisi doar in orine crescatoare de la 1 la 9. Primii trei au murit, John este numarul 4. Ei bine acum incepe povestea noastra din perspectiva lui John (da, cartea e la persoana I) care incearca sa isi salveze pielea dar si sa apere Pamantul (noua lui casa) de o soarta asemanatoare cu cea a planetel Lorien.

Un lucru care ma surprins la cartea asta e ca personajul nu se comporta ca un copil de 15 ani, e adevarat in carti nici un copil nu se comporta ca in realitate, dar acest John nici nacar nu se apropie de ideea adolescentilor din alte carti, trebuie sa recunosc ca mi-a placut faptul ca acest personaj era foarte matur, ba chiar mi l-am imaginat drept un tanar de vreo 20 si ceva de ani, si inca mai cred ca ar fi fost o alegere mai buna ca personajul sa fie putin mai batran. Sau poate ca extraterestrii la 15 ani sunt mai maturi si gandesc ca un adult, daca au superputeri de ce nu ar gandi si altfel? Sau o fi o scapare a autorului? Nu se stie dar nu e asta o problema . Un alt lucru care nu mi-a placut a fost aducere in discutie o data sau de doua ori a unui personaj secundar numit chici cum? PITTACUS LORE, chestia asta nu mi-a placut, autorul nu cred ca ar trebui sa fie un personaj secundar (si pe deasupra si un fel de ,,zeu``).

Totusi exceptand micile mele nemultumiri legate de carte pot spune ca mi-a placut si o recomand oricarui cititor indiferent de varsta.

Nota personala: 9.5/10

Deasemenea cartea poate fi comandata de la libraria online libris la un pret mai mult decat bun, tot la Libris gasiti si o impresionanta colectie de carti in engleza, pentru mai multe detalii click aici