Interviu - Oliviu Craznic

Buna tuturor, Oliviu Craznic, a avut amabilitatea să îmi ofere un interviu foarte interesant
Mulţumesc!!!

01) Salut, Oliviu! În primul rând vreau să îţi mulţumesc pentru că ai acceptat acest interviu – poţi să ne spui câte ceva despre tine?

Salut – eu îţi mulţumesc, mă bucură întotdeauna atenţia cititorilor, şi cu atât mai mult a cititorilor „profesionişti”, care dedică atât de mult timp lecturii şi recenziilor ca tine. Cât despre mine, sunt consilier juridic şi scriitor de gotic, dark fantasy şi science-fiction, am o rubrică despre misterele lumii în revista Suspans şi mă ocup şi eu cu promovarea literaturii de calitate pe blogul meu şi în diverse reviste. Mai nou, am devenit şi editor pentru Millennium Books. Hobby-uri: tot ce ţine de gotic şi de medieval, de la muzică şi filme la mod de a gândi şi stil de viaţă. În măsura posibilului, desigur.

02) ...Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul este considerat primul roman gotic românesc, de unde ţi-a venit ideea sa scrii un roman gotic?

Nu sunt absolut sigur că este primul roman gotic românesc, având în vedere că sunt atâtea cărţi româneşti bune nepromovate – de curând mi-a zis cineva, de exemplu, despre un roman ceva mai vechi, numit Cavalerul negru, care ar putea fi gotic. Sau ar putea să nu fie – înainte îmi spusese cineva de Pentagrama lui Vladimir Colin că ar fi gotic, şi nu e în nici un caz. În fine, dacă goticul programatic nu lipseşte cu desăvârşire din literatura română, este în mod sigur foarte rar şi practic necunoscut. Era normal să îmi vină ideea de a scrie un roman gotic, îndată ce m-am decis să scriu – ţinând cont de pasiunea mea pentru acest gen.

03) Care sunt sursele tale de inspiraţie?

Principalele surse de inspiraţie le găsesc în persoanele şi evenimentele care mă înconjoară, sau în personaje istorice şi evenimente istorice. Încerc să scriu cât mai realist – de obicei, despre întâmplări şi personaje care nu au existat, dar care ar fi putut exista. Oricât de fantastice par aventurile din cărţile mele, toate sunt ţesute pe o bază reală, pe un mister neelucidat, pe o întâmplare stranie etc. Folosesc ficţiunea nu în locul realităţii, ci pentru a o prezenta sau descifra pe aceasta.

04) Care dintre personajele romanului ...Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul a fost cel mai greu de conturat, dar cel mai uşor?

În toate cazurile, conturarea a venit de la sine. Spre exemplu, pentru Giulianna Sellini, am preluat acele trăsături de care aveam nevoie de la personaje istorice reale, cum ar fi Lucrezia Borgia sau Contesa Bathory. Pe Adrianna de Valois am modelat-o după o prietenă, cu acordul acesteia. Pentru Vincennes am folosit imaginea prietenului ideal şi raţional, combinând trăsăturile mai multor cunoscuţi de-ai mei cu cele ale unor personaje istorice – cum ar fi Ducele de Guise şi doctorul Joseph Bell. Şi aşa mai departe. A fost deopotrivă greu (pentru că m-am simţit epuizat de efortul depus în fiecare caz în parte pentru ca personajul să iasă aşa cum doream) şi uşor (pentru că nu a fost nevoie să fac altceva decât să mă las în voia propriilor amintiri şi gânduri).

05) Care este genul tău literar favorit?

Desigur, genul gotic, dar citesc cu plăcere şi aventură, policier, space opera, non-ficţiune istorică sau filosofie etc. Nu citesc literatură „cotidiană”, care descrie viaţa de zi cu zi, şi nici nu mă omor după ruralism, psihologie ori literatură orientală. În rest, citesc cam orice.

06) Ai o carte preferată sau un autor?

Chiar multe, e foarte greu să aleg. Carmilla de Sheridan LeFanu, Jurassic Park de Michael Crichton, Salem’s Lot de Stephen King, La Sud de Capul Java de Alistair MacLean, Dune de Frank Herbert, Noaptea căpcăunilor de Keith Laumer ar concura pentru locul I. Tot cam pe acolo se află şi unele cărţi de scriitori români – Deodată, inevitabilul (Leonida Neamţu), Opţiunea (Liviu Radu), Drumul spre Vozia (Andrei Aldea), Imperiul Marelui Graal (Sebastian Corn), Sfâşierea (Ona Frantz), Babel (Vladimir Colin)… Şi altele.

07) Când ai ales titlul romanului ai avut mai multe opţiuni, sau ...Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul a fost prima şi cea mai bună variantă?

De obicei, prima dată îmi vine în minte titlul unei opere, care de fapt reprezintă esenţa ei, şi de aici dezvolt până iese povestirea, nuvela sau romanul. Aşa a fost şi aici. M-am gândit la un univers tragic, în care totul se pierde şi se corupe în ciuda tuturor eforturilor oamenilor buni, până nu mai rămâne nimic – şi totuşi, aceştia nu renunţă. De aici, s-a născut cartea.

08) Dacă ai putea să te întâlneşti cu unul dintre personajele romanului tău pe cine ai alege?

(Zâmbet:) După cum spuneam mai sus, personajele sunt create în mare parte după unele reale, deci, se poate spune că le-am întâlnit pe toate…

09) În prezent lucrezi la vreo carte?

Am numeroase proiecte în lucru, dar cel mai apropiat de finalizare este antologia gotică Dincolo de noapte, care va fi lansată pe 2 iunie la Bookfest. Este un proiect foarte drag mie, în care am fost ajutat de autorii mei preferaţi, în speranţa de a revitaliza literatura română şi de a o readuce în inimile cititorilor. Conţine 12 poveşti gotice de cea mai bună calitate – noi considerăm că pot rivaliza cu orice povestiri de peste graniţă, dar rămâne să vedem ce părere vor avea cititorii – pe teme interesante şi cu personaje interesante: vampiri, vârcolaci, îngeri, case bântuite, femei fatale, domnişoare speriate, cavaleri şi detectivi, poveşti de dragoste pure sau sumbre, mistere, violenţă, pasiuni…

10) Te-ai gândit să îti publici romanul şi în străinătate?

Desigur. Şi chiar aş avea nişte contacte care m-ar putea ajuta – din nefericire şi spre marea mea surpriză, se pare că nu poţi să te prezinţi cu o traducere (fie ea şi făcută de un traducător autorizat!) la un agent literar de afară – o va respinge, şi nu fără motiv. Este necesar ajutorul unui vorbitor nativ al limbii în care traduci, care să verifice cartea şi să se asigure că sună firesc. Mai mult decât atât, acel vorbitor nativ trebuie să fie şi scriitor, ca să se asigure că sună nu doar firesc, ci şi literar. În aceste condiţii, e greu şi scump să găseşti pe cineva să te ajute. Am însă nişte planuri – cred că până la urmă voi reuşi.

11) În final doreşti să le mai transmiţi ceva fanilor tai?

Da – doresc să le mulţumesc din suflet pentru susţinere, să le spun că sunt onorat de atenţia pe care mi-o acordă şi să îi asigur că pentru ei scriu. Poate, cândva, voi ajunge să scriu şi pentru a trăi din asta… dar mai e cale lungă până acolo. Deocamdată, bucuria mea este o reflexie a bucuriei cititorilor.